Am scris trei randuri... fascinant! Mi’a trebuit jumatate de ora... Cateva ore le’am pierdut pe strada, cu ochii dupa primavara si ziduri din caramida. Sunt nascut primavara, am primavara in suflet si nu e ceva neobisnuit pentru mine, sa umblu cu un gand de primavara infipt in tampla. Sindromul migrenos se bucura si el de primavara, spulberandu’mi orice speranta de a zambi cerului. Albastrul sufletului meu paleste! Simti cum te usuci in toiul primaverii! Ciudat! Da’ nu asta e gandul cu care imi port primavara!
Gandul meu de primavara e hoinar! Acum e pe cararea spre Tisaru, acu’ e pe malul Bahluiului, acu’ zburda pe campul cu grau, verde crud, de la Nicoresti, apoi se furiseaza pe strada Sperantei spre Piata Rosetti, goneste nebun pe malul Bistritei, la poalele Cernegurei, apare aici in curtea castelului Wawel si sfarseste in tampla mea! Nu pot sa’l stapanesc! Cracovia nu e tocmai locul potrivit pentru a’ti alunga amintirile si a’ti frange dorul. Orasul in sine e o amintire!
Astazi, imi propusesem un circuit care sa evite centrul, sa descopere alte secrete, alte stradute, care sa adune alte amintiri, fotografii si ganduri. A fost atata liniste si atata primavara incat n’am indraznit sa fac poze. M’am simtit ca un profan! A ramas sa astept norii si sa o iau de la capat!
No comments:
Post a Comment